Balcic, geografie de poezie si culoare

Coboara din stancile incinse de Coasta de Argint si se varsa in mare ca un torent de lumina. Rapuse de stralucirea lui, valurile involburate ale marii se imprastie pe tarm, dar nu apuca sa zaboveasca. Balcic, orasul alb ca o fecioara, te imbie sa intri in poveste.

Iarna nu dureaza mult aici, iar primavara la Balcic este o simfonie de culoare si parfum.

Cu adieri usoare si cu un climat mediteranean, cu peisaje ierusalimice, Balcic, odata descoperit, se transforma intr-o geografie de poezie si culoare in cucerirea careia au plecat visatorii si artistii.

Balcic, pagina de istorie

Balcic nu este doar o statiune estivala incantatoare, ci si un taram impregnat cu o istorie fascinanta si plina de evenimente.

Primele marturii legate de Balcic dateaza din secolul V i.Hr, din perioada dominatiei ioniene. La vremea aceea, datorita numarului mare de izvoare, Balcic era numit Kmuni sau Krunoi, cuvinte care in greceste insemnau izvor. Mai tarziu, Krunoi va primi numele de Dionysopolis, dupa numele lui Dyonisus, zeul vinului si al sarbatorii.

Se presupune ca toponimul Balcic ar proveni de la numele lui Balica Voevod, primul corabier stapan al orasului. Ipotezele emise induc spre o posibila filiatie tatarasca, un vechi popor de corabieri, care ar fi intemeiat Krunoi-Dionysopolis-Balcic inaintea grecilor.
Istoria orasului Krunoi-Dionysopolis-Balcic o va impartasi, pe cea a Dobrogei, anexata Imperiului Roman, catre sfarsitul secolului I.

Intre 1913 si 1940 Balcic va fi teritoriu romanesc.

Este perioada in care Regina Maria va construi aici faimoasa Stella Maris, capela construita cu pietre aduse din Grecia, gradina botanica de 35 de ha, si castelul al carui parc aminteste de faimoasele labirinturi cretane.
imagine